I would like to thank the Academy…

Mihnea Georgescu e un om amuzant, un om atat de amuzant incat l-a facut pe Canalia sa rada (Canalia, precum bine se stie, nu rade aproape niciodata, suferind de Sindromul Bufonului).

Mihnea ne-a dat un numar de cont pe blog si ne cere bani, minim 100 RON sau multipli ai acestei sume, pentru campania lui electorala si pentru propria sa bunastare.

Jeg zice ca de fapt Mihnea ar fi destept. Asa zic si eu, si va indemn sa-i dati bani lui Mihnea.

Iata si contul: Cod IBAN RO56INGB0000999900148313

Doresc sa mentionez ca Mihnea doreste sa mentioneze ca e evreu. O face atat de des incat ii recomand ca semnul lui electoral sa fie un Magendavid.

Parerea mea ca e Mihnea a exagerat cu aceste solicitari. A fost prea evreu la faza asta. Ceea ce m-a amuzat in primul hal.

Bravo Mihnea !

Plecat de la serviciu, Canalia cobora agale pe Stirbei Voda, agasat ca pe placutele cu numele strazii nu scrie Stirbey, asa cum ar trebui.

In fata palatului Kretzulescu, actualmente Centrul de Inalte Studii Europene si una din cele mai frumoase cladiri din Bucuresti, Canalia ofta. La poarta sunt mereu postati jandarmi inarmati, desi au sigiliu la tocul pistolului. Si, cum in Romania ruperea de sigilii este infractiune, probabilitatea sa te impuste unul din acesti jandarmi e extrem de mica, jandarmul riscand un dosar penal.

Totusi, Canalia regreta prezenta acestora, pentru ca isi doreste foarte mult sa viziteze cladirea si mai ales camera aia micuta, cu pereti de sticla, care se numeste probabil sera. Si nu poate sa intre, pentru ca nu vrea sa ceara voie nimanui. N-ar provoca niciun fel de stricaciuni cladirii si cand trece pe-acolo evita sa arunce mucuri de tigare pe jos.

Ajuns la coltul cu Poiana Narciselor, Canalia cerceta inca o data statuia lui Enescu, aflata in fata Scolii de Muzica. Enescu e mic, ca un hobbit, si imbracat intr-o camasa de noapte. Seamana mult de tot cu Beethoven si poate ca statuia e a lui Beethoven. Canalia nu poate fi sigur, pentru ca nu vede ce scrie pe soclu, datorita buruienilor care au napadit gradinita in care e asezata statuia.

De-odata, Canalia fu oprit de un cuplu de tineri care vroiau sa stie unde e Intercontinentalul. Canalia le raspunse si isi dadu seama ca vorbeste in engleza, pentru ca fusese intrebat in engleza.

Le spuse sa-l urmeze, pentru ca se duce chiar acolo. Apoi, tinerii il intrebara unde e chestia aia militara cu un restaurant la parter. Adica Cercul Militar. Exasperat, Canalia le spuse ca ii duce el pana acolo.

Ii intreba de unde sunt si ei raspunsera ca din Israel. Excelent, zise Canalia afabil. Pe strada asta o sa va arat statuia unui evreu celebru, care a murit acum 10 ani si care a primit un singur buchet de flori cu ocazia asta.

Ajunsi in Piata Iosif Sava, Canalia le arata evreilor evreul si florile, apoi mersera mai departe.

Le explica bulinele rosii de pe case si le spuse ca urmatorul mare cutremur poate lovi oricand.

Le recomanda magazinul lui Stanescu si le arata posterul celebru cu fiica lui.

Dintr-o data, evreii incepura sa vorbeasca aprins, pe un ton de mare bucurie. Apoi ii explicara Canaliei ca i-a adus exact unde vroiau sa ajunga, adica pe Campineanu 59.

La fel ca Moise, care n-a vazut Canaanul pentru ca ucisese un om, nici Canalia nu afla ce cautau evreii pe Campineanu 59.

Isi luara la revedere, Canalia le ura distractie placuta si trecu mai departe, gandindu-se ca nu e de mare mirare sa intalnesti niste evrei rataciti, mai ales unii care cauta o strada din Bucuresti.

Pentru a contracara nazistii care au pus o swastika pe ponei, Canalia va raspunde cu aceleasi mijloace, punand un ponei pe swastika.

Comunicarea e de foarte multe feluri, insa, ca orice transfer de informatie, presupune existenta un mijloc fizic.

De aceea, un fizic placut inlesneste in cele mai multe cazuri comunicarea.

Aceasta leapsa o dau mai departe tuturor celor interesati.

Iata in ce consta:

1. Spargeti-i un geam lui Nastase (Str. Zambaccian)

2. Faceti o poza

3. Trimiteti poza la canalia underscore suprema arond yahoo punct com.

Si, ca sa se propage o dam urmatorilor:

Criserb, Piticu, Perfi si Liar Ion Iliescu, Vasile Dancu si Adrian Nastase.

Aflam ca un deputat poate ridica din nou chestiunea cercetarii penale in cazul fostilor ministri Nastase si Mitrea.

Cu alte cuvinte, spre deosebire de Justitie, care ajunge uneori la hotarari definitive si irevocabile, decizia de astazi a Parlamentului, de a nu permite cercetarea penala a celor doi mafioti, poate fi rediscutata.

Nu luati cele de mai sus ca un semn al sperantelor mele.

Olteanu ne spune ca Nastase si Mitrea pot fi santajati de acum inainte, ca PSD si PNL trebuie sa conlucreze strans in toamna.

Ce spune Olteanu mai reflecta si situatia halucinanta in care se gaseste Romania. Ca sa poti ancheta o persoana trebuie sa ceri acordul colegilor de serviciu ai acesteia. La asta se rezuma totul.

Vizavi de Biserica Kretzulescu se afla o cladire dotata cu arteziene. De vreo doua luni se tot renoveaza si se pare ca o sa dea drumul la apa cat de curand.

Sunt si vreo trei capete de lei, pe care banuiesc ca o sa curga apa.

Pentru un efect deplin ar trebui sa taie copacii, sa se vada si de pe Calea Victoriei.

Placut impresionat de larga participare a deputatilor si senatorilor la Sesiunea Extraordinara a Parlamentului, Canalia ii felicita pe cei doi demnitari pentru recentul vot pozitiv primit.

Nu Mitrea si Nastase sunt problema, doamnelor si domnilor. Ci voi.

Nu inteleg de ce nu sunt incendii pe Zambaccian. Nu inteleg de ce Mitrea nu e sechestrat de necunoscuti ahtiati dupa dreptate.

Chiar nu va inteleg.

Astazi numarul de animale din sediu a crescut cu unu, respectiv o pisica.

Pentru ca e un mare iubitor de animale, Canalia ii pregati un loc decent pentru nevoile fiziologice.

Canalia se mai gandeste si sa-si cumpere un porc, cu care sa vina la birou.

Spre deosebire de irakieni,  afghani, vietnamezi, coreeni si alte popoare asiatice pe care le ataca americanii cu predilectie, rusii au invadat zilele astea un popor de caucazieni, adica georgienii.

Ce frumos e sa vezii rusii iesiti in prada. Iata de ce continua ei cu incapatanare sa faca Suhoaie, Miguri, portavioane, submarine si rachete.

Iata ce inseamna independenta Kosovo, instalarea scutului racheta in Polonia si Cehia, dar mai ales prezenta conductelor de petrol care evita Rusia si Iranul.

Dupa ce Rusia va termina cu Georgia, nestingherita nici de ONU, nici de Bush, nici de China si nici de nimeni, Europa se va trezi si mai dependenta de robinetele rusilor.

Si, daca ma uit mai atent pe Google Earth, urmatorul pas logic pentru contracararea expansiunii americane il reprezinta consolidarea zonei tampon numita Republica Moldova.

Discutie auzita intamplator in Sir, magazinul in care se afla un stand al unui arab care vinde camasi, pantaloni, cravate si curele, necesare Canaliei pentru nunta fratelui sau.

Un copil de 7-8 ani se juca printre standuri cu un avion de hartie. O doamna vanzatoare il urmareste plina de de simpatie.

- Naaa, ia uite ca nu mai zboara asa bine. Trebuie sa-l arunci cum trebuie. Altfel cum sa ajungi pilot?”

- Dar eu nu vreau sa ma fac pilot.

- Dar ce vrei sa te faci cand cresti mare? Nu vrei sa fii pilot?

- Nu.

- Dar ce vrei sa te faci tu cand te faci mare?

- Fotbalist.

Adevarul e ca Romania are mare nevoie de fotbalisti buni.

Cu o seara inainte Canalia se apuca sa-si lustruiasca sculele. De pescuit.

Facu un lung plan mintal al zilei grele care urma. Trezirea, evident la 5. Deplasare scurta Obor, achizitionare momeli si intregire arsenal scule pescuit. Pentru ca are o lanseta, Canalia intentiona sa o foloseasca, iar pentru asta avea nevoie de cosulete pentru pescuit la fund.

Ora 6, plecarea spre obiectiv, cu intregul cazarmament in Citroen, Iepurul in dreapta, dotat cu un biberon mare plin cu cafea.

Ora 7 sosire in obiectiv, ingropare in transee, aruncat unditele, eventual primele capturi spectaculare.

Toporul cu care urma sa le dea morunilor in cap, precum si cutitul special de transare, galeata pentru icre negre, sacul de 50 de kg de sare pentru conservare pe loc, zeci de pungi pentru pestii de sub 1kg, toate fura trecute pe lista imaginara imensa a Canaliei.

Pe langa toate acestea, Canalia isi propuse sa nu uite nici cateva perechi de sosete, un tricou de schimb, tablele, patura, hartie igienica, sticle cu apa, actele masinii, Iepurul si cizmele de cauciuc ale Iepurului.

Canalia se indrepta spre Dunare, unul din visele copilariei lui. Moruni de doua-trei tone, nisetri gigantici, somni monstruosi de 5-6 metri lungime, toate aceste capturi i se plimbau prin fata ochilor cand era mic si nu numai, ba chiar si alaltaieri. Ca sa nu mai vorbim de doborarea recordului mondial la crap.

De obisnuitii guvizi, obleti, platici, carasi si rosioare Canalia uita mereu complet, desi n-a prins niciodata altceva.

In mintea Canaliei, intoarcerea in Bucuresti urma sa fie insotita de o ampla manifestare spontana a oamenilor muncii, Citroenul defiland cuminte pe Calea Giurgiului cu un morun legat cu funii pe acoperis, pe marginea drumului fiind mii de cetateni care aplaudau, ovationau si aruncau ramuri de palmier in fata masinii.

Si acum, faptele.

Trezirea, extrem de dureroasa, inceata, dominata de cascaturi prelungi, intinderi neverosimile si mormaieli ale Iepurului, se petrecu dupa orele 7.

Spre Obor se pleca pe la 9, iar cautarile standurilor cu scule de pescuit si momeli durara cel putin o jumatate de ora.

Piata, plina de tarani, tigani, oraseni si in general oameni enumerati la finalul relatarilor despre participantii la diverse rascoale taranesti. Toti avand in minte doar efectuarea celui mai haotic traseu prin Piata Obor.

Mersul in spirala, mersul cu spatele, in diagonala, pe o traiectorie eliptica, hiperbolica sau gaussiana sunt apanajul glorios al romanilor.

Printre ei, incercand sa-si alunge gandurile pline de imagini cu cocktailuri Molotov explodand, Canalia si Iepurul reusira sa cumpere ce-si propusesera.

Iesira din Bucuresti pe la 9, dupa ce discutara aprins asupra pozitionarii Caii Giurgiului.

Ajunsera rapid inainte de Giurgiu, unde facura stanga spre Oinacu si Gostinu, localitati de frontiera de langa Dunare.

Pe niste drumuri extraordinar de prafuite, ba chiar formate din praf depus de-a lungul mileniilor de invazii ale popoarelor migratoare (ultimul din ele fiind etnicii din Rajahstan, Punjab si Kashmir), ajunsera pe malul Dunarii.

Gasira un loc umbros, intinsera patura, scoasera tot din masina, montara unditele. Prima captura pe la 11, un peste foarte mic, de o specie necunoscuta.

Iepurul se descurca greu de tot cu undita, are nevoie de intense lectii.

Remarcara ca nu au nici bere, nici nimic de mancare, dar au sepci.

Facuta o nota mintala ca data viitoare sa nu mai uite nimic.

Apoi… din neant, ba nu, de pe drumul prafos…. aparura doua masini.

In prima masina se afla o familie cu copii (doua fetite de 5-6 ani, extrem de galagioase). Copiii isi pusera colacele si incepura sa sperie pestii. Pardon, sa se balaceasca zgomotos in Dunare.

Parintii testara sistemul audio, incercand sa afle daca se poate asculta cu succes “Foaie verde maghiran” atunci cand masina se afla in Sectorul B la concertul Metallica. Eu zic ca fara probleme.

Apoi, a doua masina.

Din ea coborara sase persoane surde, care incepura sa comunice intre ele asa cum comunica oamenii care sunt convinsi ca ceilalti nu aud nimic. Urlete, zbierate, strigate.

O a treia fetita incepu sa sperie pestii. De mentionat ca unii pesti erau foarte aproape de mal si sareau dupa muste, infuriindu-l pe Canalia, care nu putea sa-i captureze.

Iepurul, poate si datorita nervilor, rupse undita.

Canalia, poate si datorita nervilor, agata undita intr-un copac, fiind nevoit sa o abandoneze acolo, cu tot cu pluta noua nouta si stralucitoare.

Apoi, un peste mare (morun de peste doau tone, plin cu minim 400 de kg de caviar calitatea 1) rupse montura lansetei.

Canalia nu se dadu batut, schimba montura, lansa din nou, ii explica unei doamne care inota pe langa fir ca “Da, doamna, undita e tot in apa. Pe unde e? Cam pe unde sunteti dumneavoastra, doamna”.

Apoi prinse un guvid, dupa ce mai prinsese un oblete cu undita. Captura totala: 3 pesti, aprox 150 de grame, plus un morun de doua tone scapat aproape de mal.

In acest timp, Iepurul mocnea pe paturica. Canalia ii propuse o frumoasa partida de table, postand lanseta langa el, ca sa nu rateze morunul care avea de gand sa se intoarca, fara indoiala.

In jurul lor se auzeau urlete: “Adusasi, fa, usturoiul?”, “Iesi in pastele ma-tii din apa acum cand iti spun io!”, “Da-i ba, drumu, ca nu musca pe nimeni, ce dracu il tii legat acolo?” “Naaa, adusasi prea multe lemne, ba!”, “Cum e apa?”, “E buna!”, “Mama ce buna e apa!”, “Ba, voi stiti cat de misto e apa?”, “Maaaama, sa fiu al dracu, ce buna e apa!”, “Tu n-auzi fa sa iesi din apa acum?!!”, “Ies cand vreau!”, “Pastele ma-tii de copil!”, “Ba, tu nu te iei de ma-sa, auzi?!”, “Ba, ma iau si de ma-ta, daca ma faci al dracu!”, “Ia ia-te, ma!”, “Fa, va ia dracu pe-amandoua acuma!”.

Mentionez ca oamenii nu erau tigani. Erau doar o familie decenta de romani, intamplator taximetristi. Sau birjari.

Cinci minute mai tarziu, cu portbagajul plin din nou, Canalia si Iepurul se indreptau spre Bucuresti.

Uitasera, din nefericire, o punga cu viermi (sase linguri, aprox. 200 de exemplare) langa locul unde birjarii tocmai se pregateau sa intinda un cort. Sanatate le dorim, atat eu cat si Iepurul. Viermilor si mustelor care vor iesi din ei.

Data viitoare nu vor mai uita nimic, in special gasirea unui loc complet pustiu (adica fara romani sau tigani), respectiv vor parasi teritoriul Republicii Scarboase Romania.

Titlul e ca o promisiune, ii explicam zilele trecute unui utilizator times.ro. Nu e totul. Ar fi rusinos sa ai un titlu formidabil si un articol jenant, o rasoleala de doi lei, poate chiar si fara legatura.

Ar fi ca un concurs de-ala cu tigari, cu premii date prin Agip, la care nu castiga nimeni, pentru ca oamenii de la Agip duc premiile acasa si spun ca s-a epuizat stocul. Dar… asta-i viata, nu?

Cu un titlu cum e cel de mai sus, ce poate Canalia sa mai faca? Sa descrie viata in cele mai mici detalii? Sa explice cum a aparut si care e sensul vietii? S-o ia de la greci, de la indieni sau sa inceapa invers, cu ce au scris americanii?

Sa se refere la viata in general, la viata oamenilor, la viata altor oameni sau sa se rezume la viata lui?

Sa discute despre viata lui sociala sau interioara?

Se simte deja presat de o decizie, de un titlu dat fara sa judece prea mult cum ar putea sa indeplineasca promisiunea pe care o contine. Ca si in viata, nu?

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, am gresit.

M-am dedat la pacatul generalizarii, acuzand fara discernamant in dreapta si-n stanga. M-am luat de romani in general, de toata populatia.

Astazi, mustrarile de constiinta m-au doborat si iata, fac penitenta in fata dumneavoastra.

Imi pare rau pentru ce am facut, n-ar fi trebuit sa o fac. Regret fapta, ma caiesc pentru consecintele ei.

Astazi, doamnelor si domnilor, am realizat ca nu e bine sa generalizezi.

NU toti romanii fura in general, ci in general doar o parte din ei, adica tiganii.

Celebrele romane ale doamnei Jane Austen, Mandrie si Prejudecata, respectiv Ratiune si Simtire, citite, rascitite si ecranizate, transpuse in piese de teatru, in cuplete radiofonice, interpretate de Stela si Arsinel pe marile scene ale provinciei, raman undeva in coltul gandirii Canaliei cand spune tare si raspicat ca Simone de Beauvoir avea dreptate cand spunea ca femeile nu au contribuit cu nimic la progresul omenirii, din punct de vedere artistic, tehnic, stiintific, ci doar din punt de vedere demografic.

Sunt aceste romane un contraexemplu? Reprezinta ele o realizare a femeilor? Si daca da, de ce s-a oprit Jane Austen aici?

De ce nu a scris si

Mandrie si Simtire,

Mandrie si Ratiune,

Simtire si Prejudecata,

Ratiune si Prejudecata?

Si, pentru ca tot a descoperit niste idei (dumneaei scriind romane de idei) atat de fabuloase si atat de apetisante pentru cel de-al doilea sex, de ce nu a scris inclusiv:

Mandrie si Mandrie,

Simtire si Simtire,

Ratiune si Ratiune,

Prejudecata si Prejudecata?

Pentru ca ar fi putut. Insa a ales probabil sa nu o faca, din modestie.

Eu, in locul doamnei Jane Austen, beneficiind de atat de mult timp liber (as fi fost desigur o casnica gravida de 1.6 ori pe an), as fi mers mult mai departe.

As fi produs toate titlurile de mai sus plus cateva.

Voi da numai cateva exemple.

Mandrie, prejudecata si simtire.

Mandrie, prejudecata si ratiune.

Mandrie, ratiune si simtire.

Prejudecata, ratiune si simtire.

Toate aceste titluri ar fi devenit probabil best-sellere instantaneu. De ce s-a oprit Jane Austen aici?

De ce nu a mai scris si:

Mandrie, simtire si mandrie

Mandrie, ratiune si mandrie

Prejudecata, simtire si prejudecata

Prejudecata, ratiune si prejudecata

Simtire, mandrie si simtire

Simtire, prejudecata si simtire

Ratiune, mandrie si ratiune

Ratiune, prejudecata si ratiune

Oare sa nu se incurce? Sa nu fie prea multe, sa nu fie prea greu sa vada ce combinatii au fost scrise deja?

In acest caz, daca tot a vrut sa simplifice, de ce nu a scris Jane Austen una din variantele:

Mandrie, Prejudecata, Ratiune si Simtire?

Mandrie, Prejudecata, Simtire si Ratiune

Mandrie, Ratiune, Simtire si Prejudecata

Mandrie, Ratiune, Prejudecata si Simtire

si asa mai departe*

*(din lipsa de spatiu pe serverele WordPress, nu putem publica lista completa a operelor pe care le-ar fi putut produce Jane Austen, pe baza acelorasi 4 idei, insa intr-o modalitate mult mai simpla).

Astazi, Canalia va recomanda un blog beton. Articole beton, despre beton, cu beton. Aici.

Canalia simte chemarea naturii mai puternic ca oricand. Isi imagineaza cum isi pune bocancii si se avanta la munte, poate chiar cu un cort, numai ca stie foarte bine ca are nevoie de veceuri functionale ca sa se simta cat de cat bine.

Pe langa asta mai e si bolnav. Nu, mama, e doar o raceala, sunt ok de fapt, am luat Coldrex, ma fac bine.

Cu toate astea, natura urla si se zvarcoleste in creierul febril al Canaliei. Ii propune carnagii la margini de paraias, mirosuri de lemn de brad ars sau nears, fosnetul subtil al cetinii si sunetul acela fabulos pe care il auzi cand e o liniste perfecta.

Decizia finala va fi luata diseara.

Canalia va recomanda cu caldura Magazinul Artizanat de pe Str. Academiei, colt cu Campineanu.

Un magazin artizanal in sine, pune in vanzare inclusiv un semn rutier de “Interzis”, tricotat din lana Merinos si e asezat convenabil langa o pravalie de bijuterii si ceasornicarie, care accentueaza aerul ponosit autentic romanesc.

Artizanat

Dotat cu cele mai moderne mijloace de desfacere, Magazinul Artizanat accepta atat Visa, cat si Mastercard, pentru asigurarea unei achizitii cu confort sporit.

Intrarea se face prin Str. Academiei, langa usa fiind montate dispozitive de prindere a steagurilor, ideale pentru sarbatorile nationale, dar si pentru cele religioase.

Magazinul este infratit cu Terasa Doamnei, ambele declarate rezervatii naturale ale kitschului, prostului gust si porcariilor tipic romanesti.